Se apropie Crăciunul

Mi-e scârbă de politică, mai am puțin și vomit dacă aud din nou despre alegeri, candidați, infiltrații de nebuni, mercenari, de scenarii. A luat-o razna țara asta? Revin, poate nu înțelegem, țara noastră e superbă, noi suntem de vină. Dar, cu toate acestea, nu este totul pierdut. În micul nostru județ întâlnesc aproape zilnic oameni buni, sinceri, curajoși, tineri talentați, dar tare îmi este teamă că nu prea mai avem ochi să îi vedem, ci preferăm să căutăm doar scandalul, rușinea, neomenia. Parcă avem în sânge chestia asta. Niște probleme de familie m-au purtat prin câteva instituții publice la care chiar nu mă gândeam. Spre surprinderea mea, în aceste locuri am văzut că se muncește într-un ritm amețitor. Am rămas mut văzând angajați care aveau în apropiere o mulțime de oameni cu tot atâtea probleme de rezolvat. Din păcate am ajuns și la spital. Mi-am dat seama că este unul dintre cele mai curate din țară. Și credeți-mă, în ultimii patru ani am văzut multe spitale din România. Nu contest că nu sunt și instituții publice cu angajați care stau și așteaptă să plouă, dar acolo unde am intrat eu, oamenii munceau și lucrau în draci. Îți dai seama cum e la tine acasă doar când te duci în altă parte și vezi, analizezi, când vezi cum ți se vorbește în altă parte, cum ești tratat. N-ați vrea să vedeți ce și cum e la un serviciu de urgență din capitală, cum sunt anumite spitale bucureștene sau din alte județe. La noi e parfum și știu ce spun. Drumurile? Din nou suntem „parfum”. Am ajuns și în câteva primării din județe mai spre Dunăre. Am văzut sobe, drumuri de pământ, sate parcă uitate de lume. La noi, în tot mai multe sate e asfalt pe drum. Mai sunt multe de făcut în Sălaj? Da, foarte multe, dar cred că trebuie să înțelegem că și noi, locuitorii județului, ar trebui să avansăm puțin, să ne dezvoltăm. Gata, la naiba cu politica, se apropie Crăciunul. Să nu uităm să fim buni, pentru că azi suntem, iar mâine s-ar putea să fim doar o amintire.